Posts

CU BASCĂ ȘI FĂRĂ BASCĂ

CIFRA ROȘIE

Examen scris la mate, la ASE, vara, în anul întâi. Profu: - Cine trage biletul? Ăla eu, ăla eu… Bre, și se trezește un deștept: - Trage tu, Manole! Concluzia, probabil… - Păi di șie, uăi, moa!? Mă cam codeam, plc. - Hai, hai, du-te, zic și ăștialanții din grupă. Biiatu’ era cam ludicus mucalitum, cred că d-aia m-au nominalizat. Oi mai fi tras și la alt examen!?
O fi fost cu noroc înseamnă, zic acuma, dar nu mai țiu minte. Și… me duk. Lipa - lipa, târșa - târșa, cobor elegant și grațios scările sălii, un amfiteatru din Cibernetică, că mă așezasem mai la cucurigu. Ăștia, colegii, hi, hi, hi, și ho, ho, ho… - Bagă mare, meștere…
Bag, bag… da’ stai să vezi. În ce!? Că ăla, profu, zice: - Unde punem biletele cu subiectele? - Ă? - Lozurile, bre. Ah… - Păi din ce tragi? - D’obicei din butoi. - Uăi! - Cu furtunu’. - Aci, bre. - A… - Păi vezi!? - Dintr-o pungă? - Nooo… - Altă pungă? - Nț, zice el. Avea chef de glume. Cred că vroia să mă treacă.
- N-ai și tu o căciulă? Vara, bre, în iunie? - Taman azi n-o luai. -…

AL 8-LEA PITIC. 4

Y BACHGEN GYDA'R BRAWF AUR

PENNOD* PEDWAR = Y BEDWAREDD BENOD*

- Gizăs… io bag chiar brav… aur!? - Aur, aur, gold, arany, yes, yes. Cross my heart! Cross pe mă-ta… - Adică pe limba asta tot aur îi zice!? - Îhî. Băi, să-mi bag… ptiu, ptiu, ptiu… rușinică… Ăștia schimbă și consoanele*, bre, bobor brieten!
Neică, și cum ședea fata împăratului în așteptarea finalizării proiectului matrimonial, într-o bună seară… - Bună seara, stimați cititori. ... se trezi că sub balcon apare, nici mai mult, nici mai puțin, decât un menestrel. Care doinea ceva pe limba lui, o baladă de dor și jale, probabil: “O Gaerdydd tan afon Tafwys,  Roedd pawb o'r Cymry wedi cryio i mi” Wtf… Balada afonului? - Ce ziseși, bre, acoloșa? - Very simple: “De la Cardiff la Tamisa,   Tot galezu’ plânsu-mi-sa!” Pfuaaai… - Pfuai, nepfuai… Al dreacu’ galez, îi citise gândurile. - Ia, zi… - What? - “Radu nu putea să zică,    Râu, rățușcă, rămurică!” - Ni allai Radu ddweud afon, afon, cangen bach! Precis e afon! “Frunză verde de șampon,  Bade…

AL 8-LEA PITIC. 3

DER PITIK MIT DEM GOLDEN KEUH

DAS DRITTE KAPITEL
Cioc, cioc, tschöck, csök. ”Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?”
- Care ești, bre? - Sunt eu, Fane, mămucă! - Mă, Ștefane… - Da. - Ești mare de acuma. - Aserțiunea dvs este comprehensibilă. - Iar ai venit? - Apăi… - Nu știi că stimata mă-ta nu șade aici? - Ba da. - Și ce vreai? - Îmi caut paloșu’. - Acilea îl pierduși? - Nu. - Păi și? - Aici e mai lumină. Csf, ncsf.
Spre ziuă se aude iar: Knock, knock, knocking on the goddamned door… Fir-ai al dreacu, Fanæ, cu vocativu’ tău, zice prințesa în sinea ei. - Fănele, ești beat? - Good morning. Îu! Ăsta nu e Fanae, îi trecu fetei rapid prin gând. O fi alesu’, te pomenești. Scoate cu greu capu’ printre metereze, că avea coroniță, fată de-mpărat, deh: - Parola! - Three goatlings… - Așa… Ce-i cu iezii ăștia 3? - Three goatlings… - De ce tot repeți? - I couldn’t find “cucuieți”. - Treci peste. Over the hill. - Sorry? - Cucuieții din Deal. - A… - Păi vezi… - The door to the mother open… Aoleooo… …